Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 22
←←Capitolul 21 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 22) |
Capitolul 23→→ |
- Pietrei celei întinate s-a asemănat leneșul și toți vor șuiera spre batjocura lui.
- Asemenea unui morman de gunoi este leneșul; tot cel care îl va ridica își va scutura mâna.
- Rușine tatălui este fiul neînvățat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui său.
- Fiica înțeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de rușine este de întristare celui ce a născut-o.
- Fiica fără rușine face să roșească și pe tată și pe bărbat și de amândoi este disprețuită.
- Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile și certarea în toată vremea sunt înțelepciune.
- Cel care învață pe cel nebun este ca și cel care lipește hârbul și deșteaptă din somn greu pe cel care doarme.
- Ca și cum ar povesti celui care dormitează, așa este cel ce povestește celui nebun, și la sfârșit va zice: Ce este?
- Pentru mort plângi, că-i lipsește lumina, și pentru cel nebun plângi, că-i lipsește mintea.
- Mai cu dulceață să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viața nebunului mai rea este decât moartea.
- Plânsul pentru mort să fie șapte zile; iar pentru cel nebun și nelegiuit, în toate zilele vieții lui.
- Cu cel nebun nu lungi vorba, și nu merge înaintea prostului.
- Ferește-te de el, ca să nu ai necaz și să nu te întinezi, atingându-te de el.
- Ferește-te de el și vei afla odihnă și nu te împovăra cu nebunia lui.
- Ce este mai greu decât plumbul și cum se cheamă el? Nebunul.
- Mai lesne este a purta nisip, sare și fier, decât a locui cu un om fără minte.
- Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuși de cutremur; așa inima cea întărită în cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme.
- Inima așezată pe cugetul înțelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
- Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbește vijelia; așa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
- Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, și cel care împunge inima răscolește simțirea.
- Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le gonește și cel care ocărăște pe prieten strică prietenia.
- Asupra prietenului de vei scoate și sabia, să nu te deznădăjduiești, căci el n-o va întoarce asupra ta.
- Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
- Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei și de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
- Să ai credință către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătățile lui, când va fi bogat.
- În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moștenirea lui împreună să moștenești.
- Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor și fum; așa înaintea vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile.
- Pe prieten a-l acoperi nu mă voi rușina și de la fața lui nu mă voi ascunde deloc.
- Și dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
- O, de ar pune cineva pază gurii mele, și peste buzele mele pecete de înțelepciune, ca să nu cad din pricina ei și să nu mă piardă limba mea!
▲ Începutul paginii. |