Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 43
←←Capitolul 42 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 43) |
Capitolul 44→→ |
- Mărirea înălțimii este curăția cerului, întru arătarea slavei Domnului.
- Soarele în ivire vestește, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
- Când este la amiază usucă pământul și înaintea arșiței lui cine va sta?
- Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munții.
- Suflând abur de foc și strălucind rază, întunecă ochii.
- Mare este Domnul Cel care l-a făcut, și cu porunca Lui grăbește mergerea.
- Și luna, totdeauna exactă, însemnează lunile și împarte timpul.
- Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârșit.
- Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând.
- Cort taberelor intru înălțime, întru tăria cerului strălucind.
- Frumusețea cerului este mulțimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului.
- După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor și nu obosesc în străjile lor.
- Vezi curcubeul și binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa.
- A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el.
- Cu porunca Lui a grăbit zăpada și grăbește fulgerele după judecata Sa.
- Pentru aceea se deschid vistieriile și norii zboară ca păsările.
- Cu slava Sa întărește norii și sfărâmă pietrele grindinei
- Și de privirea Lui se vor cutremura munții.
- Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul,
- Și viforul de la miazănoapte și volbura vântului;
- Presară zăpada ca păsările ce zboară și cum poposește lăcusta, așa este pogorârea ei.
- De frumusețea albinei ei se va mira ochiul și de viscolul ei se va spăimânta inima.
- Și bruma "a sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheață, se face ca vârfurile de țepușă.
- Vânt rece va sufla de la miazănoapte și va îngheța apa toată, adunarea apei va acoperi și se va îmbrăca apa ca și cu o platoșă.
- Puterea Domnului va mânca munții și va arde pustiul și va stinge verdeața ca focul.
- Leac repede este norul; roua după arșiță dă viață.
- Cuvântul Său a făcut să înceteze marea și a sădit în ea insule.
- Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei și istorisirile lor ne umplu de uimire.
- Și acolo sunt lucruri de necrezut și minunate, tot felul de animale și de viețuitoare de mare.
- Prin El toate ajung la țelul lor și în cuvântul Lui s-au așezat toate.
- Am putea spune multe, fără să terminăm; intr-un cuvânt El este toate.
- Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale.
- De temut este Domnul și mare foarte și minunată este puterea Lui.
- Slăvind pe Domnul, înălțați-L cât veți putea, pentru că va prisosi încă.
- Și înălțindu-L pe El, întăriți-vă și nu vă osteniți, pentru că nu veți ajunge.
- Cine L-a văzut pe El și va povesti? Și cine-L slăvește pe El, precum este?
- Multe și mai mari decât acestea sunt ascunse; că puține am văzut din lucrurile Lui.
- Că toate le-a făcut Domnul și celor cuvioși le-a dat înțelepciune.
▲ Începutul paginii. |