Ca pe-o inimă

Ca pe-o inimă de Ion Moldoveanu

Publicată în revista Lanuri, an. VI, nr. 4, Mediaș, 1939

Îți simt apropierea ca o apă
Și ca un cântec depărtat îmi suni.
E chipul tău o frunză de alun
Pe golful sângelui naufragiată.

Și de-ai crescut cum crește fluxu-n mare,
În mine ca pe-o inimă te port:
Mi-e sufletul un vast de aur cort,
Ce-adună frumuseți sub umbra-i mare.

Ești vis și te topești cum neaua piere.
Ești nouă și ești proaspătă ca bruma.
— De-ai fi pe sufletu-mi năvalnic ca furtuna,
Un glas de clopot pentru înviere!

Sau pentru marea mea învolburată
Nemișcătoare stea, nemișcătoare stea.
— Ci crești, lumină peste noaptea mea
Mereu mistuitoare și iar îndepărtată.