În Baie (pastel)
de Gheorghe Kernbach
publicată în Viața Românească: Volumul IV, Anul II, Numerele 1, 2 și 3

Un bogat covor de Șiraz monotonul zid le-ascunde
Din tavan pana ’n podeaua de porfir trandafiriu,
Cînd, prin geamuri colorate, soarele de-April pătrunde
Irizînd undele băii mișcătoare ca un rîu.

Într’un colț, colo’n căminul alb, cu formele rotunde,
Pîlpîind se vede para prin ecranul fumuriu
Care ’nchipue pe Venus candidă ieșind din unde...
Drept divan, le-așterne blana-i jaguarul auriu.

Pe-o măsuță ’n lac de China, din pămîntul roș, de oale,
Felegeane ’n arabescuri fumegă nectar slăvit...
Odogaciul și santalul îi îndeamnă la iubit...

Ș’amîndoi, umezi de rouă, se îngroapă ’n blana moale:
El,-cu ceafa pe genunchi-i, pufăind o narghile,
Pe cînd Fatma, obosită, zice versuri din Musset.