În atelier (Demetrescu)

 

Bătrânul s-arată în ușă
E gârbov sub anii cei grei.
„Stăpâne, pricepe-mi durerea:
Furi pânea copiilor mei!

Ce lesne săracii ca mine
Netrebnici pe drumuri s-aruncă!
O viață întreagă muncit-am
Și-acum îmi iei dreptul la muncă.

Din brațele mele, odată
Puternice, acum îmi rămâne
Doar unul, și-acuma cu-acesta,
Cer mila ta crudă, stăpâne!

Când nu mai sunt bun de nimica,
M-alungi, și nu ai îndurare!
Și uiți ca din brațele mele
Ești astăzi puternic și mare!

Departe nu-i ceasul din urmă
Când zilele mele s-or duce,
Căci toată răsplata vieții-mi
E-atâta: o groapă ș-o cruce!”

Patronul afară-l alungă, -
Bătrânul sub anii cei grei,
Cu glasul în lacrimi suspină:
„Furi pânea copiilor mei!”