În flacăra care mă arz

 

    În flacăra care mă arz
    În loc de chinuri și necaz
        Găsesc tot mîngîiere,
        Dulceață și plăcere.

    Ca pervaneoasa am ajuns
    Nu e vrun lucru de ascuns,
        Singur alerg de voie,
        În foc fără nevoie !

    Cînd nu te văz, îngheț de frig.
    Voi să te văz și să mă frig !
        A ochilor tăi rază
        Îmi place să mă arză !

    În focu-ți cînd mă prigoresc,
    Atunci îmi pare că trăiesc !
        Atunci mă știu cu viață,
        Aminteri sînt de gheață.

    Această parte mi-am ales
    Din flacără-ți să nu mai ies !
        Nu voi să am scăpare
        D-un foc ce rai îmi pare !

    Să arz trăind, să mor arzînd !
    Și-al tău obraz numai văzînd,
        Să-mi pară focul viață,
        Și moartea o dulceață !

    Așa m-am hotărît să fiu
    Cît voi trăi, cît voi fi viu,
        În piept purtîndu-ți focul,
        Să-mi fericesc norocul !

    Iar cînd pă urmă voi muri,
    Nici între morți nu voi feri
        D-a spune la oricine
        C-așa ți se cuvine.