În harem

 

Doarme... ritmic îi tresaltă
Sânul ei rotund și moale,
Iar cămașa ridicată
Pân-la brâu, i-arată goale
Pulpele învăluite
În ciorapii lungi, subțiri;
Sub pleoape, liniștite,
S-ascund dulcele-i priviri.
Părul resfirat îi cade
Peste umeri, peste spate;
Fără nici un dor în pieptu-i,
Inima tihnită bate.
Somnul, îndrăgit de dânsa,
Parc-ar sta un veac la pază,
Și cu aripile-i calde
Voluptos o-mbrățișează.
El, atunci, — gelosul pașe, —.
Cu privirea încruntată,
La idea că iubita-i
Stă cu somnu-nbrățișată;
Fulgerul mâniei-l arde
Către dânsa se îndreaptă,
Și cu spaimă zguduind-o,
Într-o clipă o deșteaptă.
Ea, — ce e în tot Stambulul,
Precum n-a mai fost cadână, —
Pricepându-i gelozia,
Îl apucă-ncet de mână.
— «Ce visai?» — O-ntreabă pașa,
Cu privirea lui de gâde;
— «Că te sărutam pe tine»
Tigrul, fericit...... surâde!