În ochii lui

 

Am o icoană în părete:
În linii șterse-i zugrăvit,
Murind, cu ochii către ceruri,
            Divinul răstignit.

La ea se închinau odată
Părinții mei... și se rugau;
De-asupra ei, la zile sfinte,
            O candelă ardeau...

Eu-am pierdut de mult credința
Și semnul crucei l-am uitat...
Dar uneori, privind icoana,
            Mă simt înduioșat.

E-atît senin și resemnare
Pe chipul blîndului Isus,
Și-atîta pietate-artistul
            În ochii lui a pus;

Că-nvăț, uitîndu-mă spre dînșii:
Oricît cu lumea te-ai lupta
S-o-nvingi sau s-o urăști... mai bine
            S-o știi în veci ierta!