În parc (Ovidiu Hulea)

 

I-a sărutat o rază ștrengăriță
Și-au început să cânte trandafirii
Ei trei sunt frați crescuți dintr-o tulpină
În cântecul și-n alintarea firii.

Și-a râs apoi izvorul de argint
Și firele de iarba înverzite
Și dragi zefiri ce umblă-n miez de noapte
Cu serenâzi la florile-adormite...

Doar dintr-un colt, din colțul de la poartă.
Salcâmul stă privind cu-nduioșare...
„Cine-a zvârlit pe-a florilor potire
Așa comoară de mărgăritare?”