În tăcerea unei odăi

 

ORAȘUL ud
Sub un văl de bură tot mucezește.
O! — dar ce este afară, mi-e silă s-aud...
Vino și tu și privește.

Ori lasă să vin să plâng lângă tine.
Să vin și s-aștept într-una
Să treacă timpul odată cu mine...
De-ai fi cu alt suflet m-ai înțelege acuma.

Pe străzi, râsul îmi pare batjocoră murdară,
Cârciumile-n zgomot celule de nebuni.
Aș vrea să cânt, gâtlejul meu sbiară
În toamna asta udă de-atâtea săptămâni.

M-ai găsit beat într-un noroi?...
De ce nu pleci, de ce stai mută?
Ți-e frică de gândul în care-am intrat ?
Dar vino, înțelege: — SĂ FIM NOI.

Moartea îmi este de-acum sufletul nou.
Aprinde candela și-astupă geamurile toate
Ca în acest lugubru și înghețat cavou
Să dormim uitați, ca lucrurile putrede-aruncate.