În treacăt
de Ștefan Octavian Iosif


Pe țărm, acolo, mică și curată,
O casă cu ferești strălucitoare...
În glastre rîde floare lîngă floare,
Iar printre flori un alb profil s-arată...

Căpșorul blond întraurit de soare
Se razemă de mîna dalbă... Iată !
Doi vineți ochi în suflet mă săgeată :
Să fie numai o părere oare ?

Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă...
O sărutare le trimit din fugă,
Căci trenul zboară iar, bătu-l-ar focul !

Stau trist la geam... Departe-n văi se pierde
Căsuța albă cu podoaba-i verde...
...Și poate-acolo m-aștepta norocul !