În trestii

 

Lenea zilelor de vară
E stăpînă peste fire:
Dorm livezi, păduri și ape
Într-o dulce neclintire.

Lumea pare liniștită
Sub o vrajă de tăcere,
Ca o minte visătoare
Fermecată de himere...

Eu, în lac, ascuns în trestii,
Stau pe vremea asta caldă,
Căci în fiecare zi, spre seară,
Vine-o fată de se scaldă.