Însoțirea

 

Amorul cînd să-ntărește
Între cei ce să-nsoțesc,
Unul și alt pătimește
Osebiți cînd viețuiesc.
Nu pot ei cînd să desparte
Să petreacă mulțămiți,
Și o parte ș-altă parte
Ummlu și șed mîhniți.
Nimic nu-i mai veselește
Din cîte sînt pre pămînt,
Lumea toată le negrește
Amîndoi dacă nu sînt.
Inima lor ia plăcere
Ochi în ochi cînd să privesc,
Atuncea simt mîngîiere
Ș-atuncea veseli trăiesc.
Că Amorul unde este
Deopotrivă la doi,
Totdauna sînt aceste
Ș-alte mai multe nevoi,
Auzi, Nica mea iubită,
Ale Amorului legi
N-au critică osebită
Lesne poți să le-n-țelegi.

Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani.