Învățătură cînd se face parastas

 

Un lucru peste fire văz în Sfânta Scriptură la a doaoa carte a Împăraților, în 12 capete și foarte mă face de mă minunez. Împăratului David i-au fost bolnăvit copilașul cel dintâiu, ce avea din Virsavea. Și, pentru căci se afla în nevoia morții, era pururea trist și mâhnit și nici mânca, nici bea, nici putea nimeni să-l mângâe. Iar după ce au murit, zice Sfânta Scriptură, îndată s-au spălat și s-au uns cu mirosuri și s-au îmbrăcat în haine luminate și, mergând în casa Domnului, au dat mulțemită lui Dumnezeu. Și eșind afară s-au ospătat și s-au veselit, de care lucru stau de mă mir, cum putu fi aceasta? Ca până era viu și bolnav plângea și să întrista și, după ce au murit, s-au veselit.

Răspunsul acesta ni-l dă însuș David. Până era zice bolnav, mi să cuveniia să mă mâhnesc pentru el, căci aveam nădéjde că mi-l va lăsa Dumnezeu. Iar de vréme ce au murit, înapoi nu pociu să-l mai întorc, ci-m caut mie a mérge după el; și pentru aceia mă bucur că s-au odihnit în Domnul și s-au mântuit de grijile lumii.

Drept acéia zic și eu cătră dumneata (cutarele) și cătră célialalte iubite rudenii să încetați întristarea și să părăsiț lacrămile, de vreme ce s-au odihnit în Domnul această cinstită cocoană ce să pomenéște astăz. Căci lacrămile și întristăciunile nu dau nici un folos morților, nici pot să-i întoarcă din viața cea vécinică, nici să-i scoață din gropi. Și pentru acéia au pus lége dumnezeeștii apostoli, să nu plângem pre morți, ci să-i pomenim la înfricoșatele taini și să facem milostenii și alte faceri de bine pentru ei, că iaste plăcut înaintea lui Dumnezeu și li să face mare folos și aduc multă dobândă și mântuință sufletelor, precum adeverează și sfântul Dionisie Areopaghitul la cuvântul ce face asupra morții. Rugăciunile zice ce să fac la sfintele jertăvnice sunt de folos nu numai celor vii, ci mai vârtos și celor morți.

Și pentru acéia și sfânta besérică să roagă neîncetat bunătății lui Dumnezeu să lase toate greșalele celui mort, pentru neputința omenească și să-l odihnească în locul celor vii, în sânul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, de unde lipséște toată duréria, grija și suspinarea. Și să nu să uite putéria lui Dumnezeu pentru multa și nespusa a lui bunătate, spurcăciunilor ce s-au făcut de cel mort, pentru neputința omenească, de vréme ce nu iaste nimeni curat de spurcăciuni, după cum iaste zis.

Și de vréme ce și această cinstită cocoană ce să pomenéște astăz, cu cuvioasă slujbă besericească au viețuit în lume ca un om, să roagă, prin mijlocul mieu, tuturor, câți vă aflaț de față, ca ce va fi greșit înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, să ziceț toți, cu un glas și cu o inimă: Dumnezeu să o iarte, pentru ca să ne învrednicim și noi a lua această ertăciune, după petrecaniia noastră. Amin.