Și dacă avem ursita...

 

Și dacă-avem ursita în plină tinerețe
Să ne urcăm prin cuget spre tot ce e sublim,
De ce, fatală soartă, n-ai vrea să se dezghețe,
În visul tinereții, durerea ce nutrim?

De ce nu lași să guste simțirea însetată
Din farmecul juniei o clipă de amor,
De ce și-aci durerea mai groaznică s-arată
Să veștejească viața din omul simțitor?

Ce? nu-i destul povara atâtor suferințe,
Când tristele mizerii amarnic te zdrobesc:
Nu sunt de-ajuns atâtea cumplite neputințe,
Când sufletul slăbește și perii toți albesc?

Și de-am avut ursita să plâng și-n tinerețe,
Să port în tot d-auna un dor în al mei sân;
O! vise de junie, fugiți, căci vroi să-nghețe
Simțirea mea de tânăr și să rămâi bătrân!

27 Martie 1884