Șoarecul de țară și cel de oraș
Fabula V - Șoarecul de țară și cel de oraș
de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici
- Un șoarec de la țară, pre altul târgovăț
- Ca pre un vechi prieten, îl cheamă la ospăț.
- În strâmta lui căsuță pe oaspe-l priimește.
- Îi pune înainte tot ce mai bun avea,
- Orz, mazăre și hrișcă; îl roagă, îl poftește,
- Dar târgovățul mândru nimic nu vra să ia,
- Ș-așa-n sfârșit îi zice:
- — Eu mult mă mir, frățico! cum poți trăi aice,
- Într-o pustietate, și cum nu ți-e urât?
- În viața astă scurtă de ceasul hotărât
- Nu poți scăpa oriunde
- Ș-oricum te vei ascunde!
- Mai bine murind vesel, să zici că ai trăit
- Decât mort în viață,
- Să nu cunoști a lumii plăcere și dulceață.
- Asemene cuvinte au fost pre de ajuns;
- Căci șoarecul de țară, de vorba lui pătruns,
- Cu oaspele-mpreună, ieși din borticică,
- Și preste noapte merse cu pază și cu frică
- În târg la un palat
- Tot în mătăsărie și aur îmbrăcat.
- Din masa de cu seară sta coșnițele pline
- Cu fărmături gustoase de pre la țări străine;
- Deci târgovățul falnic pre șoarecul țăran
- Îndată îl cinstește cu niște parmezan,
- Îl pune pe covoare... când iată zgomot mare
- La ușă se aude, și preste așteptare
- C-un om în casă intră un câine medelean;
- Iar șoarecii aleargă, s-ascund pe sub divan,
- Nu suflă, pân-în seară.
- Atunci sărmanul șoarec, ce-n liniște la țară
- Trăia fără de grijă, văzu că s-a-nșelat,
- Și cum a sosit noaptea, el drumul și-a luat
- Zicând către prieten: viața-n ticnă are
- La mine mai mult preț
- Decât o-mbelșugare
- De griji amenințată a unui târgovăț.