Țiganul pocăit

 

-„Vedeți, zise un țigan,
   Ăl gard după ăl curcan?
D-acolo nici să-l luați,
   Dar nici iară să-l lăsați.
Eu nu voi să am păcat
   Să ziceți c-am îndemnat.
Dar împărțind ca între frați
   Partea mea tot să o dați,
Și fiindcă sunt jurat
   Să nu mănânc de furat,
Să mergeți să o schimbați
   Și pe pește să o da-ți,
Că sunt bătrân și mă păzesc,
   Și voi să mă pocăiesc.”

Căți sunt așa pocăiți
   Și de rele părăsiți,
Ei ca de foc să păzesc,
   Dar pe alții povățuiesc
A face rău neîncetat,
   Gândind că nu e păcat,
Dar, vai! când se dovedesc
   Dopotrivă pătimesc.

Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani.