Țigara

 

O, străină buruiană,
Preste mări de la Apus,
Nu un om, ci o satană
În Moldova te-au adus,
Ca la luxul cel nebun
Să adaogi încă un!

Nu-i de-agiuns că luxul sapă,
Despoaie din an în an,
De sudoare se adapă
A bietului moldovan;
Prin țigări și prin ciubuci
Tu și măduva-i usuci.

Idole, cărui se-nchină
Cel ce-odată te-au gustat,
Cărui aburi învenină
Aerul cel mai curat,
În grădină și-n salon
Tu dai lege și bun ton.

De prisos a ști vro limbă,
La vizite și la bal,
Astăzi vorba se preschimbă
Prin a fumului canal;
Cel ce suflă mai vârtos
Are spirt și-i grațios.

Vezi junele-n Iași, la țară,
Cum din gură deseori
Negru fum scot din țigară
Ca din hoarna lui vapor,
Ș-a lor buză delicată
Ca jambonu-i afumată.

A țigarei aspra lege
Au supus la greu tribut,
Fără vârsta a alege,
Pe sărac, pe cel avut,
Încât oriunde acum
Alta nu vezi decât ... fum!