Ții tu minte oară

 

I

Ții tu minte oară,
La băi, astă-vară,
Cînd pe rîpi tăcute,
Pe vîrfuri de munte,
Noi ne întîlneam?

II

Ții tu minte oară,
Pentru-ntîia oară,
Cînd la tulpiniță,
Jos lîngă gîrliță,
Noi ne sărutam”?

III

Ții tu minte oară,
Cînd ieșeam pe seară,
Ne-ascundeam de lume
Ș-adunam alune
Într-un aluniș?

IV

Ții tu minte oară,
Acea căprioară,
Ce dasupra noastră
Cobora pe coastă
Cînd noi stam pitiș?

V

Ții tu minte oară,
Bura cea ușoară,
Cînd pe subt umbrare,
Fugeam, fuga mare,
Tot într-o manta?

VI

Ții tu minte oară,
Noaptea de la moară;
Grămadă-n droșchiță,
Cînd eu pe chichiță
Țineam mîna ta?

VII

Ții tu minte oară,
La zapciu pe scară,
Cînd toți cărți în casă
Jucau lîngă masă,
Cum ne-mbrățișam?

VIII

Ții tu minte oară,
În acea cășcioară,
Abia după boală,
Culcat p-a ta poală,
'n ochi cum ne citeam?

IX

Ții tu minte oară,
Acea dumbrăvioară,
Devale la gîrlă,
Cînd, privind la tîrlă,
Stam l-acel izvor

X

Ții tu minte oară,
Toți cînd ne cătară,
Și noi în trăsură,
Strînși și gură-n gură,
Ne juram amor?