(Plină de bucurie m-am deșteptat...)
Plină de bucurie m-am deșteptat:
Mai am o zi.
Am scris poemele mele de lângă moarte,
Răcoarea tărâmului necunoscut mă bătea în față,
Eu socoteam: mai am o dimineață,
Și scriam mai departe.
Oamenii se ucideau între ei
Uitând frumusețea dintâi
A lumii, și legea iubirii,
Prea simplă, o știau trandafirii
Și câinii mereu credincioși.
Mă bate în față răcoarea morții,
S-au fost deschis canaturile porții,
Văd întunericul.
Vâslește, vâslește puternicul
Charon, aud lopețile.
În urma mea rămân diminețile.
|
Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor. |