(Temniță e sau cântecul de fum)

 

Temniță e sau cântecul de fum e
Când ziua plimbă-n soare un pământ
Pasăre gândul zbată-se-n cuvânt
Gura s-atingă nevăzute spume.

Aproape sau departe – aceeași lume
Și lemnul viorii netezit de vânt
Pe inimile noastre câte sunt
Răsară, lună, visul ca pe-o culme.

Dantelă în auz suavul glas
Fețele: două. Dar privirea: una
Somn viziune-nchisă în atlas,

Cum anotimpuri pleacă, vin întruna
Fereastră, sângele deschis îl las
Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna.