10 Mai 1017
de George Ranetti

Publicată în volumul Poezii (1924).

4457810 Mai 1017George Ranetti


Voi defilați din nou, ostași... Dar cum? și când și unde?
Aceleași flori de liliac. Același zece Mai.
Dar ce dor tainic lacrima Subt gean-abia v-ascunde?
Ghicim: cu ochii voi cătați statuia, lui Mihai.

N-o mai cătați, ostași iubiți, că v-ați trudi d-a surda.
Mihai Viteazul a rămas departe-n București;
Și, poate, cei ce l-au ucis mișelnic ieri, la Turda.
Azi preschimbat-au bronzul său în tunuri ungurești

Calea Victoriei, acum, e calea suferinței!
E Drumul Robilor! Convoi de frați și de surori...
Azi defilează pali, flămânzi, și pruncii și părinții...
Și toți v-așteaptă-n plâns amar, ostași liberatori!

Ah, vor porni vijelioși din lanțuri să-i dezlege,
Ostașii!... Și, peste un an, va fi un zece Mai,
Când defila-vor în Ardeal în fața unui Rege
Ce-și va avea statuia lui alături de Mihai!