23:30

 

nubira
nu ești dragostea mea
portret neânțeles
față de masă brodată
cu cearcăne mov
în lumina cu miros de tămâie
peste care
atârnă
umbra cocoșatelor
existențe
tu nu ești dragostea
piciorul tău metalic
sărută fesele reci
melc codobelc
nu mă mai întâmpini
din stâlpul de la intrare
borcanului albastru
nu-i mai ajung amintirile
tu nu ești
dacă plantele astea-mi încolțesc
în minte
precum bufnițele
noaptea
tu nu
și stau așa
(numărând punctele cardinale din care lipsești)