A cincea scrisoare trimisă amicului-mnealui Tarascon

 

Pe Adriatica-n vapor
Mă aflu-acuși, monșer,
Și era cât p-aci să mor,
Pardon, dă mal dă mer.

Te-apuc-așa la lingurea
Sfârșeala, și-n stomac
Taman par-că te-ar înțepa
O viespe cu-al ei ac.

Și-atunci, adio ce-ai mâncat,
De-ai fi mâncat cât trei!
Dădusem pă dejun — păcat!
Fără un ban doi lei.

Alt-fel, îmi place în vapor
Când merge mai la trap,
Că te dă huța-ncetișor,
Așa, ca la dulap.

Dulapul — vai! — 'm-ia amintit
Ca Paștele-ăsta-l fac
P-între străini!... Oftând, înghit
Un ou cu cozonac.

Of, dac-aș fi iare menester
Ș-in București d-aș fi,
Cu toți-am merge la Giafer
Și — ce-am mai chefui!

S-o-ncep întâi cu ouă roșii,
Clondiru-apoi să-l pup,
Pân-oi lua apă la galoși,
Complectamente keup!

P-între străini, cum ți-am mai spus,
Mă simț grozav jenat,
Parcă acasă boi-mi nu-s
Și-o duc într-un oftat.

Iar noaptea-n somn visez mereu
Tramealuri, mititei
Și turburel d-ăla d-un leu
Dă lux — să tot îl bei.

Și asta cică-i nostalgie?
Ba e curat atac,
Mai rău ca o stenahorie,
Mai rău ca un dalac.

Că mi să pune-n gât un nod
Și m-ambetează mult
Pen-că la Paște din prohod
Un viers io n-o s-ascult!

Ristos a înviat! îți zic,
Ah, frate Tarascon,
Și plânge p-al-mneatale-amic
Intrat în chichion!

pr. conf,
Cyrano