A vieții taină

 

De la fereastră a zărit
Un stol de corbi pe sus:
E iarna care a venit
Gonindu-i spre apus.

 E iarnă… tînărul poet
La piept își strînge haina;
— Mă duc și las, își zice-ncet,
Nedezlegată taina…

Din stol un corb a obosit
Și cade la o parte…
Pe drum sfîrșitul și-a găsit,
Ceilalți - trec mai departe!