Același farmec

Același farmec de Traian Demetrescu

La Nord, în țările ploioase,
Cu melancolice popoare,
Sunt visători ce plâng și sufăr
       De nostalgii de soare...
Și, rar, când cerul le trimite
O rază caldă, o zâmbire,
În loc să cânte, să renască,
       Ei mor de fericire...

În lumea visurilor mele,
Pustii ca niște serbezi aștri,
Eu plâng de dulcea nostalgie
       A unor ochi albaștri...
Și știu că o privire numai
De-ar fi asupră-mi să coboare,
Ea ar avea același farmec
       Ca razele de soare...