Adio (George Topîrceanu)

Adio (Proprietăresei mele) de George Topîrceanu

Publicată la rubrica Cronica Veselă din Mișcarea, ziar național-liberal, anul II, nr. 125, 11 iunie 1910, Iași; preluat din Viața Românească, nr. 5.

Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec...
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!

Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,—
Ce demon mă pune-n mișcare
Ce șoaptă mă-ndeamnă la drum
Dar simt că m-apasă păreții...
Eu sânt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.

*

Am stat la mansardă o lună
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madame!
Când luna-mi venia la fereastră,
Orașul părea că mă cheamă
Să văd în lumină albastră
Fantastica lui panoramă...

Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moș, un actor ș-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj,—
O damă cu vizite multe,
Ș-alături de ea un burlac:
Un domn serios de la Culte,
Cu cioc și cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamandanu-n tramvai
Și-abia am ajuns pin-acasă,—
Pe Berzei, la c’onul Mihai.

Țin minte și-acuma gradina.
Ferestrele unse cu var...
În față sta c’oana Irina
Și ’n curte un fost arhivar:
Vedeai răsărind la olaltă
Un colț luminos de iatac,
Pridvorul cu iedera-naltă
Și flori zâmbitoare-n cerdac,

Pe-atunci înflorea liliacul
Și noaptea cădea parfumată,
Umplând de miresme cerdacul,—
Și-avea arhivarul o fată...

Stăm ceasuri întregi subt umbrarul
De flori, așteplând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăe noaptea cumplit...)
Târziu, când se da la-oparte
Perdeaua — părea că visez!

... Și iar am plecat mai departe.
De teamă să nu mă fixez.

(Străine priveliști fugare,—
Voi nu știți că-n inimă port,
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort!)

*

Ș-am stat la un unchi, pe Romană,
Țin minte... Dar unde n-am stat?
La domnu Manuc,— o persoana
Cu nasul puțin coroiat,—
La damna Mary, pe Regală
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poștală),—
Pe strada Unirii la Șbeck,—
Pe Grant, lângă birtul lui Sterea,
Pe Witing, pe Tei la Confort,—
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiași tainic resort.
C-așa mi-e viața: o goană,—
Și toate durerile trec...

Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!