Al treilea concert simfonic Peters
Al treilea concert simfonic Peters de Ion Luca Caragiale |
Al treilea concert simfonic al orchestrei Peters a fost, pe lîngă o producere de mare merit, și o faptă bună — concertul era dat sub patronajul primarului, în folosul săracilor din capitală.
Programul a fost minunat — Mendelssohn, Haydn, Liszt, Grieg și Wagner.
Toate bucățile din program au fost executate într-un mod magistral, demn de o orchestră bătrînă cu vechi și sigure tradiții. Atît maestrul Peters, cît și bravii lui artiști au fost călduros aplaudați după fiecare bucată.
De mirare cîtă putere are arta asupra prejudecăților! Deși sala Ateneului era în mare parte populată de cetățeni cari iubesc desigur pe dd. Robescu, Melissiano și Solacolu, organizatorii operii de binefacere, mai mult decît pe Haydn, pe Mendelssohn și Wagner, operile acestora au fost încununate de un frumos succes. E drept că semnalul aplauzelor îl dedeau cei trei mari amatori de la primărie, cu netăgăduita lor autoritate în materie. O! melomanie!
Dar ceva mai mult: pînă și Liszt a fost aplaudat! Nu mai înțeleg politica d-lui Robescu! O rapsodie ungurească! Atîta entuziasm pentru muzică din partea d-lui primar nu mi-l pot explica decît poate punîndu-l în legătură cu ultima întrevedere a d-lui Sturdza[1] cu Goluchowsky[2]. O! diplomație!
Cine însă i-a-nfundat pe toți a fost Grieg. Irezistibil! Suita danțurilor norvegiene, cari au o fizionomie de o depărtată asemănare cu a celor naționale romînești, a umplut de veselie — se-nțelege, numai prin părțile lor alegre — toate inimele; danțurile nordice au smuls prin ritmul lor țopăitor cea din urmă umbră de melancolie din sufletele auditorilor, așa că Grieg a fost acompaniat, afară din partitură, de tropăieli, mai mult sau mai puțin în tact, dar toate, firește, sincere și dezinteresate.
La splendida producție de duminică a orchestrei lui Peters au asistat m.-sa regina și a.s. principele Ferdinand.