Alegerea țiganului de domn

 

O ceată de români venise la un țigan despre care auzise vorbindu-l de bine, și îi zise:

— Știi la ce am venit la tine, danciule?

— Știu, daca mi-oți spune, romanico, mînca-v-aș.

— Uite, mă, vodă a murit. Noi am socotit să te alegem pe tine domn.

— Ia nu mai glumiți, oameni buni, dară eu nu știu ce treabă are vodă.

— Iacă, mai nimic. El face dreptate în țară, cum fac vătașii la tine în sălaș; ia birurile; dă boierii la oamenii cei ce slujesc țării cu credință și, cînd vrăjmașii se scoală asupra țării, merge cu oastea la război.

— D-apoi pîine?

— Ei, iaca! Va fi cine să îngrijească și de pîine. Vei pune pe un boier credincios și cu dor de inimă pentru țară să îngrijească de toate cele spre hrana și trebuința oastei, după cum îi vei porunci tu.

— Și cum se face războiul? mai întrebă țiganul.

— Uite, merge toată oastea înaintea vrăjmașului, cu vodă și cu toți boierii în frunte, și unde întîlnește pe dușman, îi freacă ridichea bine, îl dă pe foi și îl bate ca pe dînsul.

— D-apoi pîine?

— Ei, da! și în urma oastei vine carăle cu pîine și cu toate cele de lipsă oamenilor.

— Și eu după carăle cu pîine, răspunse în cele din urmă țiganul.