Alt cîntec

 

Pe subt umbrele de frasini, la fîntîna din pădure
Vin, Surată, vin.
S-adunăm culbeci de aur, să umplem cofiți cu mure,
Și din fugă, peste umeri, sărutări badea să-ți fure,
Vin, Surată, vin.
C-a plouat, și fundul văii cîntă din privighetori,
De gîndești că mersul zilei animatu-s-a de zori;
Iarba-i udă, tu pripită, și de-o fi din deal s-aluneci,
Ochii mei, privind din vale, amețiți ai să-i întuneci.

Sus pe greabănul de munte, în poiană la răcoare,
Vin, Surată, vin.
Să privim pe valea tristă, cum apune sfîntul soare
Și pe ramur cum se-mbucă două păsări surioare,
Vin, Surată, vin.
Că atîta are omul, ce e azi este al lui.
Ce-o fi mîine-i totdeauna marginea mormîntului...
Iar pe tine te-a scris firea cu un haz în colțul gurii
De mi-aș da, pe-o sărutare, sufletul Mamei-pădurii.

(1893)