Alte învățături trebuincioase

 

1. Vericare preot afară din enoriia lui (de) va face Liturghie sau o sfeștanie sau va cununa, sau va ispovedui, sau va cumineca pre cineva și după ce va muri îl va îngropa, sau verice alt lucru beserecesc va face fără de voia preotului aceluia a căruia va fi noriia, unul ca acela de pravilele sfinților părinților noștri să leapădă de tot darul preoțesc și-l vom lepăda și noi.

2. Așijderea nici unul din voi / să nu îndrăznească să cunune vreun om, sau vreo muiare streini, dintr-altă țară, au și din țara aceasta și să fie neștiuți, până nu-i veți cerceta și-i veți ispiti; pentru că vin mulți din Țara Ungurească și din Țara Turcească și dintr-alte locuri depărtate și să însoară aici și pe la locurile lor au mueri, sau muerile au bărbați și lăsându-i au fugit, sau sunt a treia cununie și vin aici pentru ca să ia a patra muiare, sau muiarea să ia al patrulea bărbat, care lucru iaste curvie și fărădelége.

Ci pre unii ca aceștea fără scrisoare de mărturie de la preotul / locului lor, care să scrie cum că nu s-au însurat, au s-au însurat și i-au murit muiarea, sau iaste a doao nuntă și i să cade să mai ia încă o muiare să nu-i cununați, pentru ca să nu să facă fărădelegi, precum ca acéstea multe ni s-au întâmplat de am judecat.

3. Iară de să va întâmpla și nu va fi cu putință să ia scrisoare de la preotul locului lor, atuncea întâi să puneți pre fieștecarele dintr-înșii la jurământ și de vor priimi jurământul, cum că n-au la locul lor nici bărbatul muiare, nici muiarea bărbat și cum că n-au luat până acuma muiare, sau au luat una și au / murit, sau doao, atuncea îi veți cununa, au întâia nuntă va fi, au a doao, au a treia, precum vor mărturisi după jurământul ce le veți da; iară carii vor fi a patra nuntă nice cum să nu îndrăzniți a-i cununa.

4. Încăși vă poruncim și aceasta: nimeni din voi din preoți să nu îndrăzniți a despărți bărbat de muiare, sau muiare de bărbat, nici să vă uniți la un gând cu aceia ce îndrăznesc a face această fărădelége, pentru că am înțeles că să face acest lucru necuvios în multe părți; că numai de să întâmplă să aibă bărbatul cu muiarea vrajbă / între dânșii, îndatăși să duc la pârcălabi, sau la altă căpetenie și la preotul satului și la megiiași de să despart și-și fac carte, care lucru nu creștinii, ce nici păgânii nu-l fac. Că unde Dumnezeu au împreunat (zice), omul să nu desparță. Ce de va fi de despărțit să să trimiță aici la scaun, pentru ca să să facă despărțeala pe pravilă.

5. Nice un preot, carele nu va avea voe de la arhiereu, să nu cutéze a ispovedui (fără numai la nevoe de moarte) precum am înțeles că fac mulți, ca să câștige daruri.

6. Așijdirea și cei ce vor avea voe, / când ispoveduesc, sau isprăvesc verice taină care li să cade din céle șapte taine a le săvârși, să nu ia plată vânzând sfintele, că să aseamână Iudei, precum iarăși am auzit că fac mulți.

Și când îi chiamă cineva să priceștuiască bolnavi, au să botéze prunci în grabă, nu vor să meargă, ce să lenevesc și cer plată multă, puind pricini, au depărtarea locului, au a vremii.

7. Așijdirea fieștecarele în noriia sa să dea poruncă poporanilor câți sunt supt ascultarea lui. Duminicile peste tot anul și sărbătorile céle mari domnești și ale / Maicăi Précistei și a sfinților celor mari să le dați învățătură să păzească la besérică seara la Vecernie, dimineața la Utrănie și mai vârtos la sfânta Liturghie, căci acéia iaste mai folositoare decât toate slujbele și decât toate rugăciunele.

Și într-acéle zile nici să lucréze, nici să vânză, nici să cumpere nimic, afară din bucate de mâncare; căci să lucrează într-acéle zile oprite, lucrul acela iaste afurisit. Și în posturi să să ispoveduiască și să să cuminece după obiceaiu.

Și cine ar avea bolnavi în casa lui să nu aștépte să-i cuminece la ceasul morții, când le / piiare graiul, ce de cu vréme, până sunt în fire, să chiiame pre preot, ca să-i ispoveduiască și să-i cuminece. Că vericari din voi nu veți purta grijă să faceți așa, ce veți cumineca vreun bolnav de aceștea carele nu să poate ispovedui, afară de-l va grăbi moarte fără véste, precum să întâmplă la unii, veți cădea în osândă, împreună cu el și vă veți lipsi și de darul preoției.

8. Nici unul din preoți să nu cutéze a să muta din enoriia lui într-alta, fără de voia și știrea arhiereului locului. Că verice slujbă ar face iaste fără de cale / și cade în osândă.

9. Vericari din voi și mai vârtos protopopii să cercetați, că vin preoți și călugări mincinoși dintr-alte țări de slujesc ale preoției înșălând creștinii. Ce pre unii ca aceștea să-i trimiteți la noi, ca să le luăm seama de sunt adevărați preoți. Și mai în scurt preot străin nimeni, nicidecum, să nu-l priimească, fără de cartea noastră.