Amintire (Ranetti)

 

Divina mea bucătăreasă,
O unguroaică durdulie,
Avea un păr ca de mătasă
Și ochii plini de poesie.

Părea o drăgălașă zână
Din basme aevea întrupată;
Spre a-mi găti, cu alba-i mâna
Cea mai superbă marinată.

Indură-te, crudelă Roză!
Fii milostiva și cuminte;
Voiesc să uit a vieții proză
În sărutarea ta fierbinte.

Dar ea ne-ndurătoare, rece,
Mi-a zis: „La mine am bărbat
Nem larmă, altfel mine place
Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplat”.

S-a dus infama făr-o vorbă
Dar mi-a lăsat ca amintire
În ziua aceea chiar în ciorbă...
O buclă blondă și subțire!