Amorul

 

Safirul de-un albastru limpede
Umplut de-a cerului lumină
Nu strălucește în splendoare
Decât în aur și platină.

Nici diamantul în alamă,
Nu-și are flăcările toate,
Nici corpul ce s-ascunde-n zdrențe
Să ne ia mințile nu poate.

Ideea cea mai strălucită
Când nu e bine îmbrăcată
De graiu-n care e cuprinsă
E o miloagă dezmățată.

Vestmântu-n toate predomnește,
Dar când a patimei răscoală
Se umflă-n piept - Amorul singur
E mai frumos în pielea goală.