Antecaricatura

Antecaricatură
de Ion Pribeagu

Prea distinse cititoare
Și conițe apetisante,
Duduițe din Basoca
Botoșani și Alicante

Curtezani Petah-Tikua
Și din strada Labirint
Dați-mi voie, domni și doamne
Mai întâi să mă prezint :

Numele : Ion Pribeagu
Ocupația-scriitor
Peste un metru înălțime
De la cap pân-la picior.

Data nașterii : octombrie
Locul nașterii : în pat
Semnele particulare :
Mărunțel și înspicat

Ochi deștepți ascunși sub lupe
Nas de copoi și barba rade.
După stil și comportare
Par a fi om cumsecade.

Sunt îndrăgostit de artă
Și frumos : poate de-aceea
Iubesc cântecul și vinul
Și îndeosebi femeia.

Sunt milionar de rime
Și ador șampania
Și bogat nevoie mare
Am castele-n Spania.

Locuința cuib de visuri
Precum vrut-a Cel de-a Pururi
Plină vârf cu anecdote
Vin și flori și calambururi.

Pânze și picturi celebre
De valori nebănuite
Nu cunosc autorii, însă
Tote au rame aurite.

Nu mai spun că frigideru-I
Plin cu vinuri excelente
Pescării și-aperitive
Și pastrămuri suculente.

Telefon am pân-și-n baie
Și de sună vreo iubită
Îi trimit liftul din casă
Și se urcă-ntr-o clipită.

Toate glastrele sunt pline
Cu-albăstrele și cu nalbe
Dale și hortensii roșii
Maci și garoafe albe.

Sunt un om cu socoteală
Și adevărat vă spun
Împărțesc și scad într-una
Însă nu știu să adun.

Am și haine și cravate
Și cămăși cu monograme
Am și bani, dar niciodată
Nu-mi ajunge-atât cât am.

Am o specialitate
Din Iordan și până-n Nistru
Și o semnătură-parcă-i
Semnătură de ministru.

Drept e, nu pot cu ministrul
Pe același plan să stau
El ia fără să semneze,
Eu semnez fără să iau

Deși mic de stat și-adesea
Mulți cu spirite mă-mpung,
Niciodată n-am pus scara
Unde trebuia s-ajung.

Și acum când mă cunoașteți
Și sunteți edificați,
Încă două sau trei puncte
Vă mai rog să-mi acordați.

Dacă n-am celebritatea
Lui Picasso sau Chagal
Am însă o calitate :
Totdeauna-s punctual.

N-am râvnit să fiu vreodată
Nici ministru, nici adjunct
Și pe adversari, cu-o poantă
Rând pe rând i-am pus la punct.

Dacă n-am fost punct de reazem,
Cum e foarte greu să fii,
Reușeam câteodată
Ca să pun punctul pe I.

Uneori am râs cu hohot,
Alteori am fost integru.
N-am lăsat să se-ntrevadă
Niciodată punctul negru.

Foarte multe Messaline
Mi-au pus laurii pe frunte
Și ca omul, câteodată,
Mă gândeam la...puncte-puncte!

Dar mi-am încrustat cu aur
Numele pe-un piedestal
Plin de cronici și de snoave
Și-ăsta-i punctul principal!

Chiar de-ntâmpin spini în cale
Cu răbdare îi suport
Și-i înlătur fulger, fiindcă
N-am ajuns la punctul mort.

Nu mă laud că-s maestru
Sau c-aș fi atotputinte,
Dar am dat la alți, mai tineri,
Multe puncte înainte!

Astfel sunt și voi rămâne
Până când voi fi defunct
Și fiindcă vorbim pe puncte,
Dați-mi voie să pun punct.