Antisemitismul meu literar
| Antisemitismul meu literar[1] de Eugen Lovinescu |
| Articol publicat în revista Adam, an. IV, nr. 50, 15 iunie 1932 |
Am citit cu surprindere articolele cu privire la atitudinea mea față de scriitori evreii și că am mai fost și obiectul unor reacțiuni care, deși dezbătute în cadrul strâmt al unui birou, conțin totuși o semnificare psihologică vrednică de a fi cercetată prin latura sa de paradox și anume: pentru unii din scriitorii evrei, beneficiari și ai mișcării literare sburătoriste și ai participării cordiale în galeria portretistica a Memoriilor, s-ar părea că acum, târziu, pe cealaltă pantă a vieții și după ani de experimentare cotidiană, am devenit antisemit. Nu e vorba de a face vre-o declarație publică într-un sens sau altul, incompatibilă cu demnitatea cuvenită ori cărei dezinteresări, e vorba numai de a preciza în câteva rânduri sensul atitudinii mele dezvoltată mai pe larg in Memorii și de a încerca explicarea psihologică a unei interpretări paradoxale. Limitând chestiunea evreiască în cadrele literare, i-am dat, și teoretic și practic, cea mai liberală soluție, pe care cred că i-a dat-o vreodată un critic român cu răspunderea acțiunii sale: teoretic, am recunoscut în naționalitate un act de voință pură dar integrală: practic, am înglobat, și în Critice și în Istoria literaturii contemporane, întreaga literatură a scriitorilor evrei, fără distincție, pe simple criterii estetice și cu excluderea conținutului psihologic. Primatul estetic de la baza activității mele critice a învins deci toate sugestiile momentului și locului: operele de artă valorificându-se numai prin sensul lor estetic, ele au fost judecate totdeauna în afară de orice considerații etnice, fie că se asimilau prin conținut psihologic spiritului românesc, fie chiar că se distingeau prin particularități de rasă. Sburătorul a publicat, așa dar, cea mai însemnată parte din literatura scriitorilor evrei de după război; el a creat pe deantregul sau a pus numai în circulație o serie întreagă de publiciști evrei (F. Aderca, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, I. Peltz, I. Călugăru, Em. Dorian, Virgiliu Moscovici, B. Fundoianu, G. Silviu etc.) fără nici un fel de distincție etnică, — ca să nu mai amintesc de toate încercările începătorilor primite cu o egală bunăvoință. La această acceptare nu m-a împins o simpatie de rasă fără obiect în astfel de chestiuni, ci principiul disocierii esteticului de etic și etnic, uniform aplicabil tuturor producțiilor literare. Un sentiment de pudoare mă împiedică de a mai insista și asupra laturii omenești din raporturile mele personale cu ațâți scriitori de talent, pe care psihoza epocii tindea să-i elimine din mișcarea noastră literară.
Cum se explică deci, că cu toată evidența acestei atitudini echitabile și profitabile, paginile din Memorii consacrate scriitorilor evrei au putut totuși părea câtorva dintre ei expresia unei atitudini antisemite? Ori cât s-ar arăta de paradoxală această schimbare de poziție, explicarea ei psihologică este relativ simplă. Dacă disocierea esteticului de alte reziduuri m-a pus în situația de a îngloba literatura scriitorilor evrei în literatura română, acordându-i un tratament egal și valorificând-o destul de categoric, aceasta nu înseamnă și anularea altor elemente de apreciere în categorii deosebite; dacă Istoria literaturii române contemporane se situează în planul pur estetic, Memoriile mele fac incursiuni și în planul psihologic cu distincțiuni evidente. Faptul de a fi schițat câteva trăsături psihologice ale publiciștilor evrei în manifestările lor publice și particulare, după cum am făcut-o și cu scriitorii moldoveni, și s-ar putea face față de orice conglomerat etnic sau numai geografic, a părut o atitudine antisemită, prin acea solidaritate intolerantă a rasei, care taxează de patriotism actul ziaristului ce acuză un ministru de mituire și de antisemitism dovada că mituitorul era un samsar evreu.
____________
- ↑ În urma articolelor din ziare privitoare la atitudinea d-lui E Lovinescu față de scriitorii evrei, manifestată in ultimul său volum de Memorii, adresându-ne domniei sale pentru a ne lămuri, d. E. Lovinescu ne-a trimis acest articol de punere la punct a chestiunii.