Ape verzi
Au împâclit în mine cântecele.
În apa verde, împietritul cântă
Batracienele care-și frământă
La-ngenuncherea zilei — pântecele.
Pustiu, amurgul s-a înfipt în săbii
De papură și trestie înaltă.
Un gând s-a rătăcit — vâslind — pe baltă...
Văzduhul — sus — se poartă în corăbii.
Întregul mat se-ncearcă să-mi măsoare
Oglinda apei grele și stătute.
Vâscos și rânced, simt, cum pe tăcute
A lunecat sub mine-o lipitoare...