Apocriful Iorga
| Apocriful Iorga |
| (ms. rom. 1764 BAR, f. 176r- 180v) Sursa: CETRV |
pagina 1
[…] cu mire, iară dulceața mea iaste acolo cu ei, că simtu aceia fiii miei cei preaiubiți.
Stați în toate ceasurile de slujiți lor, nicedănăoară nu-[i] lăsareți pre ei, că locu de vesălie
aicea iaste acelora tuturoru !”
Iară să ducu îngerii și slujescu lor și iară îngerii oaminilor celora ce n-au fapte
bure mergu să să închire la scaunu Tatălui. Ei mergu tânduindu-
pagina 2
să că ducu numai strâmbătate de la oamirii săi. Duhul sfânt iasă în tâmpinarea lor și grăiia
glasu cătră ei și dzisă: „De unde viniți, îngerii miei, de aduceți acealea sarcine greale și
viniți ponosiți?” Ei răspundu: „Noi virimu de la oamiri botedzați în numele tău, iară ei
facu voia trupului său, de grămădescu păcate pre păcate, de să spurcă cu
pagina 3
lucruri reale, cu preaiubire, și clevetescu, și mântu unii pre alalți cu furtușaguri, și cu
cuvinte, și cu zavistii, și-și varsă singele, și-s grăbitori ‹în› fărădeleage, și calcă porunca
ta, și ‹în› toate lucrurile ‹să› spurcă. Crucea o ținu în mânule sale, iară din rostul lor
grăiaște diiavolul. Iară sfânt‹u›l botedzu nu-l
pagina 4
păzăscu, și praznicele sfinte a tale și a 7 dzi, sfânta dumirecă, ei nu păzăscu, și nu ascultă
sf‹i›ntele cărți și sfânta evanghelie, cuvântul tău, și nu cheamă mișeii în numele tău de
să-i miluiască, și nu să postescu. De păcatele sale ei să roagă, iară nice o rugăciune curată
nu iasă dintr-inima lor. Ce lipsă iaste și noa‹uo› de
pagina 5
ei, de să slujimu noi lor, cându ei numai ce iubăscu păcatele ?” Și dzisă Dumnedză‹u›:
„Toate le vădu acealea ochii miei și bire audu urechile meale. Încă în lu‹n›gă vreame
răbdați oamirilor miei ! Duceți-vă de slujiți l‹o›ru fără de stare și-i socotiți pâră cându
doară să vor întoarce și să vor pocăi, că într-o dzi ei toți vor viri înraintea
pagina 6
mea și voiu giudeca ei. Vedeți, fiii oaminilor, că totu omul, ce lucru face pre pământu, ei
aducu îngerii în ceriu înnaintea lui Hristos, la scaunul Tatălui, de ducu toate faptele și
ascunsăle, au bure, au reale. Dereptu aceaea, să știți, fiii oamirilor, în toate ceasurile să
aveți fapte bure cătră Dumnedzău !”
Și grăi Pavel apostol: „Eu-s întru duhul sfânt, așea vădzu […]
pagina 7
rodu, bărbați și muieri, în acel amaru mare. Și multe munci vădzuiu altele. Și vădzuiu
niște feate îmbrăcate în veșminte spurcate, și vădzuiu 4 îngeri iuți, și purea niște verigi
arsă de feru în grumadzii featelor și le arunca în muncă. Și întrebaiu îngerul: „Doamne,
cine simtu aceastea muieri ?” Și-mi spusă îngerul: „Aceastea muieri simt
pagina 8
featele ce ș-au spurcatu fecioriia mainte de nuntă în curvie, și părinții lor nu le-au știut.”
Iară eu, Pavel apostol, plânșu și dzișu: „O, amaru rodului omiresc ! O, iute voa‹uo›,
păcătoșilor ! Derep ce vă nașteți numai a vă munci ?” Și-mi răspunsă îngerul și-mi dzisă:
„Ce plângi, Pavele ? Au mai milostivu ești tu decâtu Domnul Dumnedzău, carele dulce
iaste și toate le veade, că iaste giudețu și
pagina 9
slobodzeaște cineși pre voia sa în ceastă lum[e] ?” Și iară mă dusă pre suptu ceriu și acolo
vădzuiu vamele, și vădzuiu diiavolul și îngerii lui și puterile lui și bătrânii lui. Și era
războaie și pâlcuri, uni‹i› cătră alalți avea z[av]istie. Era acolo dracii și duhurile drăcești,
și dracii oaminilor celora ce să sfădescu și să
pagina 10
hulescu, și dracii cleve‹t›nicilor și a curvarilor și a mânioșilor și a minciunoșilor și a
năpraznicilor și a hitătleanilor și a celora ce poartă hitătleșig să să ucigă, și dracii
oaminilor celora ce nu să pocăiescu de păcatel[e] sale pre pământu. Și întrebaiu îngerul:
„Cine simtu aceștia ?” Și-mi spusă că simtu dracii putear[…]