Aprilie (Văcărescu)

 

Fii bucuros, iubite, în iarba mătăsoasă;
Parfumul primăverii se simte tot mai greu;
Vezi, lunca-i înflorită și cântă și-i frumoasă.
Fii bucuros, iubitul meu!

Aduc în dar iubirii intregu-mi suflet; vină
Să simți mireasma dulce pe-ngustele cărări.
În falnica pădure, în ștearsa ei lumină,
Ce dulce-i împreună să rătăcim în zări.

E-atât de plin de farmec să mergi visând pe maluri,
Să mângaii clopoțeii de alb mărgăritar,
Să vezi cum, capricioase, vin valuri după valuri
Cu sârg teșându-și parcă, în jur, desenul clar.

Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
În inimă, sfârșeala să între picurând;
Apoi lasă-vom ziua s-adoarmă pe-ndelete,
Că să simțim iubirea asupra-ne veghind.

Fii bucuros, iubite, în iarba mătăsoasă;
Balsamul primăverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lumea înflorește și cântă și-i frumoasă,
Fii bucuros, iubitul meu!