Apusul îți dăruie culorile prin frunzișul de slove
albe tăcerile printre căinți și în grădini lămpile
pun toamna pe fruntea unui sărut,
din larguri clopotele vin ca păsările migratoare
foarte blond cerul e o oarbă îți mângâie părul
noaptea e un fruct pentru tipsiile de fluturi
tristețea desface perdelele în ecou
din fumul colinelor se întregesc zilele