Armatei române

 

Bravi copii ai României, veseli ați plecat,
Ați plecat cu steagul țârii mândru și curat,
Și v-ați dus preste hotare, pentr-un scump odor,
Pentr-a țârii ne-atâmare, pentr-al ei onor,
Și tovaraș bun avut’ați dorul viu din sin:
Ca se duceți lumei vestea, neamului român,
Iar al țării glas vă zice : »Mergeți dragi copii,
„Și vă ’ntoarceți cum ve duceți, mândri, mulți și vii!“

2. Bravi copii ai României, bine v-ați bătut,
V-ați bătut sub steagul țârii... sfântul vostru scut
Și-ați învins, că la izbândă bunul Dumnezău
A deprins al țării paloș și pe Domnul său.
V-ați bătut precum strămoșii se băteau ca lei,
V-ați bătut ca Feți-frumoșii din povești cu smei,
V-ați bătut precum în lume nimeni s-a bătut,
Și-a se bate cum Românul singur e făcut.

3. Bravi copii ai României, mândri v-ați intors,
V-ați intors cu steagul țării rupt, dar tot frumos;
Mai frumos de cum fusese, căci de vulturi dus,
Steaua mândr-a dușmăniei subt el a apus.
Ș-ați adus ne-atârnarea țării dragi copii,
Și virtutea ostășească, și trofee mii.
Țara mândră vă salută... Dorui s-a-mplinit:
Bravi copii ai României, bine ați venit.