Armistițiul

 

Tac gurile de tunuri. Bogatul Morții praznic
Le-a îmbuibat, firește, ș-acum sătule tac.
Tac gurile de tunuri, și-mi pare că-i obraznic,
În loc d-al bombei urlet sinistru și năpraznic,
S-aud vibrând în vale un glas de pitpalac.

Tac gurile de tunuri. Vorbește îns-o gură,
E Pacea cu dulci șoapte, ispititor de dulci:
— „Ai să-ți revezi nevasta, copii-n bătătură,
Porumbul în hambare și vitele subt șură,
Ș-ai să mănânci, băiete, să cânți și să to culci!”,

Tac gurile de tunuri. Da-n castan din tranșee
E-un glas azi mai puternic decât aceste guri,
Mai tare ca romanța dulceagă de femeie
A Păcii ce încearcă în stâncile Tharpee
S-azvârle Capitoliul zidit d-a ei bravuri,

Vorbește glasul Urii: — „Să răzbunați morminte!
Cotropitoarea cizmă a liftei a trecut
Brutală peste ele, pe locurile sfinte
În care-ți dorm, băiete, o soră, un părinte!
Tac gurile de tunuri. Dar Ura n-a tăcut.