Astrologia
de Anton Pann


    La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni
    Și vorba de calendare, d-astrologi a pomeni ;
    Fiindcă-n anul acela cîte prevestiri s-au pus
    Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.
    Unul ce ședea la masă împreună a prînzi
    Și de astrologi cuvîntul îndată cum auzi,
    „Domnilor ! — el le răspunse — s-am audență mă rog,
    Eu vă-ncredințez că-n viață n-am văzut un astrolog
    Toți creierii-n cap să-i aibă, ci sînt toți niște lipsiți,
    Cărora lumea le zice învățați și procopsiți.”
    Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,
    Carele la acea masă servitor și el a fost
    Și era atunci la masă să dea un cap de vițel.
    Îl aduse fără creieri, carii îi mîncase el ;
    Stăpînul său, luînd capul ș-în el creieri nevăzînd,
    S-a întors cu supărare și îl întrebă, zicînd :
    „Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast vițel ?”
    „Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog și el.”


Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani.