Asupra istericalilor
de Matei Milu

    O boală nouă ivită,
    În modă acum ișită,
    Stîrnită de flocane,
    Ce-i zic istericale.
    Aceasta patimă grecească
    La țigance este firească.
    Iar grecele o au de gingășii
    Să se zbuciume ca d-epilepsii.
    Apoi și din moldovence
    Ca să samene a grece,
    Și ele se fac c-amețescu,
    Socotind ca să arate delicate,
    Fără pricină, de-orice cad leșinate,
    Să afumă cu pene
    Pe subt nas, ochi și gene.
    Dar spre acești patimi vindecari
    Ne face gazeta înștiințari,
    De o doftorii ispitită,
    Acum în public prevestită.
    În vreme cînd năbădaica vine
    Să aibă bărbatul un bici bun la sine
    Și la c... să-i deie una sută bine
    Șăptezăci sau noăzăci și unul la vine,
    Cinzăci, șăsăzeci la spati,
    Să o umple de sănătati.
    Cu aceasta pre mult să folosăscu,
    Grece, moldovence să tămăduiescu ;
    Iar la țigance să nu ispitească,
    Fiind boala la ele firească.