Atunci

 

Un gând răzleț îmi spune mie
Că-n umbră mai aștept-un val,
O mare volbură târzie,
Cu chiote de vijelie
Să-și ducă clocotu-n Ardeal...

Atunci, în ziua dezlegării,
Pământul nostru abătut
Îl veți găsi în largul zării
Și-n toate unghiurile țării
Atât de gol și-atât de mut...

Dar morții s-or porni să vie,
Și-n vesel zâmbitor convoi,
Vă vor iubi cu frenezie,
C-ați împlinit o datorie
Nu pentru ei, ci pentru voi...