Au mai fost...
De-ți tremură mâna când vrei să i-o-ntizi
Și ochiul ți-e sec, iar fața de ceară,
Ea-ndată pricepe, și singur te prinzi,
Căci toate-au mai fost și-or fi toate iară.
Iar seara când singuri ședeți amândoi,
Tu nu te mira, când ea te sărută,
Ca luna ironic se uită la voi,
Căci toate-au mai fost, și luna e mută.
Și iar, mai târziu, când singur vei sta,
Dar singur, tu singur, și lucrul se poate
Aibi forță de-a crede, și nu te mira,
Căci toate-au mai fost și-or fi iară toate.