Autoportret

 

Ca un savant din vremuri vechi
Îmi plimb prin cafenele mutra
Am păr în nas și în urechi
Și-aduc puțin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg și lătăreț,
Picioarele: două prăjine,
Și-un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!

Deși sunt tont și fonf și slut
Și am o mască incoloră
De cimpanzeu sau de mamut,
Tote femeile m-adoră.

De sunt urât și nătăfleț
De n-am nici mușchi, nici intestine
Un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstoc
Și poți să mă măsori cu cotul
Din loje, nu mă văd deloc
Și în tramvai mă pierd cu totul.

Și-așa cum sunt de fleculeț
Încât în palmă mă poți ține,
Un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!

Sunt știrb și tâmp și am pistrui
Și o alură imbecilă.
În loc de nas am un cucui
Și-s cocârjat ca o gorilă.

N-am simpatii și n-am dispreț
Și n-am nici maniere fine;
Un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi
Și pe chelie, fire crețe
Și am luat chiar premiu-ntâi
La un concurs de frumusețe.

Și dacă n-am profil semeț,
Nici umeri lați, nici șolduri pline,
Un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!

Când intru-n baie, voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parc-aș fi ales de muze.

Mă oglindesc și-n mod glumeț
Mă felicit și-mi zic în mine:
Un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!

În fine, sunt un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare,
De n-am la Academie jeț
Și n-am smaralde sau rubine,

Un singur lucru am măreț
Și-mi pare foarte bine!