Autorii răscoalelor
| Autorii răscoalelor de Anton Bacalbașa |
Discuția nu se mai sfîrșește… Pe cînd în satele date pradă teroarei militare se consumă drame grozave – cunoscutele drame ale „ordinii”! – cărturarii de la oraș nu sînt preocupați decît de o problemă: Cine a răsculat pe săteni – cluburile socialiste, ori agenții conservatori?
Problema este demnă de timpurile bizantine. Sebastocrațu presei române, care se joacă de-a cuvintele și încurcă judecățile, nici nu bănuiesc că există și alți agenți, mai puternici aceia, capabili să răscolească spiritele.
Pe acești agenți fii denunț judecătorilor, care. Într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, vor găsi vreme să dea și țărănimii horopsite o țîr’ de dreptate.
Denunț pe ministrul Ferechidi, care a aruncat asupra satelor o administrație mizerabilă. Întotdeauna vitregă pentru săteni, făcîndu-i să despereze că mai există drept pentru dînșii.
Denunț pe prefectul de Olt, al cărui județ s-a transformat într-o Vlăsie oficială, unde săteanul este tratat ca rob pe pămîntul udat cu lacrămile lui și alor săi.
Denunț pe subprefectul Periețeanu, care s-a năpustit asupra sătenilor organizați legal în club politic, a arestat și a bătut pe conducători și a sechestrat tot ce a găsit.
Denunț pe agenții guvernamentali, mari și mici, pentru care țăranii sînt niște prizonieri dați în exploatare.
Aceștia sînt autorii răscoalelor țărănești, nu mai căutați alții.
Țăranul, strîns între o neagră mizerie și o administrație cumplită, are, din cînd în cînd, pornirea de a-și îndrepta soarta prin mișcări de răzmiriță. Dar chiar dacă am admite că au înțeles greșit niște broșuri în care nici vorba nu era de revoltă, ci de organizare; chiar dac-am presupune că cineva a pornit prin sate ou lozinca de a le răscula. Încă rămîne în picioare faptul că trebuie să fie o dezastruoasă stare permanentă la sate, pentru ca primul venit acolo să le poată aprinde.
De ce nu auzim niciodată de revolta acționarilor Băncii Naționale?
Pentru că acțiunea de 500 lei s-a urcat la 2.600.
Vie toți nebunii din lume și încerce să revolte pe cineva împotriva unei stări de lucruri de care e mulțumit!
Trebuie însă ca satele românești să se găsească într-o amară situație, trebuie ca „ordinea” ce de regulă domnește în ele să coste teribil de scump pe săteni, pentru ca ei să fie gata în tot minutul să se despartă de ea.
Aceasta este elementar, și oricine o contestă este un om de rea-credință.
Ei bine, cînd pe o asemenea stare economică se mai cocoțează și o administrație extrem de păcătoasă, mă întreb nu cum este posibil să se fi revoltat sătenii azi, ci cum este posibil să se fi revoltat tocmai azi.
Pentru rușinea vremii în care trăim, sîntem stăpîniți nu de un guvern civilizat, ci de niște adevărați baș-buzuci. Se bate în armată, la oraș; se bate la poliție. În mijlocul orașului, și mai este nevoie să cercetăm ce va fi la sate?
Teroarea este acolo un principiu de dominație.
De aceea să nu mai caute nimeni agenți ocazionali, ci, dacă vrea să puie mîna pe agenții adevărați, pe turburătorii ordinii adevărate, să se lege la ochi și să dea roata prin administrația interioară a regatului.