Bărbatul cu iabașaua

 

Doi prieteni se întîlnesc; după ce-și dară bună ziua:

— Ia spune-mi, nenișorule, zise unul din ei, cum o duci tu cu femeia?

— Foarte bine, răspunse el; în ziua cununiei chiar, cum am venit acasă, am luat un scaun, care mi se părea că-mi stă în cale, și l-am trîntit așa de tare, încît s-a făcut țăndări. Femeia mea, crezînd că sunt un năbădăios, îmblă pe lîngă mine ca pe lîngă o bubă coaptă. Eu, din parte-mi, nu i-am zis pînă azi nici dă-te mai încolo.

— A mea m-a prostit de tot. N-am zi albă din pricina ei. O să încerc să fac și eu ca tine.

După ce ajunse acasă, se face a fi supărat, și unde pune mîna pe un scaun, care zicea că-i stă în cale și-l trîntește, de nu se mai alege nimic de dînsul, apoi se răsti la femeia sa, zicîndu-i că nu îngrijește să fie lucrurile puse la locul lor.

— Tîrziu te-ai deșteptat, bărbățele; acum ești cu iabașaua de nas, îi răspunse femeia.