Bătrânețe (Ioan Ciorănescu)

Bătrânețe de Ioan Ciorănescu

Familia, martie-aprilie 1928, postum

De ce în timpul meu bătrân revin
Când silă mi-e de el, și sunt un altul ?
De ce-n portirul meu sângele-vin
Murmură lin și-abia-și mai face saltul ?

Am suflet tânăr: soarele din piept
Îmi face mai frumos amurgul par-că.
Ah, apa vremii-am despicat-o drept
Și-acum îmi clatin trudnica mea barcă.

Dă-mi soartă, timpul meu ce mi-a fost smuls
De pasărea ce cu-aripi negre bate,
Ori dacă nu, să-ncete-al vieții puls
În vinele artero-sclerozate.

Clădește-mi, sete de-a trăi, un zid
Din carnea care inima-mi sfâșie,
Ori dacă nu, în mine-o să mă-nchid
Pe totdeauna, ca într-o năsălie.