Bătrânul Rege

Bătrânul Rege de Magda Isanos

Țara luminii (1946)

Arborele bătrân ațipea.
multe lucruri uitase. Știa
să ridice seva, să ivească florile.
Îl supărau păsările și zorile.

Atâta cântec nu putea pricepe.
auzea pitulicea că-ncepe,
și se trezea-n lumina încă slabă:
nu-i grabă... gândea, nu-i grabă...

Dar pițigoi, botgroși și ciocârlii,
zvârlind în aer notele-argintii,
umflau gușele cu-nfocare,
cu ochii țintă spre imensul soare,

care-ncepea, la margini de pământ,
să suie pe aripile-acestui cânt.
Atunci bătrânul, deșteptat de-a bine,
simțea cu vârful vânturile line,

și-ncet, încet, de cântec legănat,
el se lăsa, ca regii, lăudat.